In memoriam Ioan CAPROȘU (1934-2021)

Istoricul și Profesorul Ioan Caproșu s-a născut la 26 august 1934, în comuna Mitoc, județul Dorohoi (astăzi, județul Botoşani). A urmat şcoala primară în comuna natală, gimnaziul în oraşul Săveni (1947-1950), Şcoala Pedagogică la Şendriceni, Dorohoi (1950-1954), şi Facultatea de Istorie-Filologie la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi (1954-1958). La absolvirea facultăţii a fost încadrat, prin repartiţie guvernamentală, cercetător stagiar la Institutul de Istorie „A.D. Xenopol” al Filialei Iaşi a Academiei Române; cercetător ştiinţific, prin concurs (1966), şi cercetător ştiinţific principal, tot prin concurs (1970), a fost promovat în funcţia de şef al Sectorului de istorie medie, pe care a deţinut-o până în 1979, când a fost chemat la Universitate, ocupând, prin concurs, postul de lector la Catedra de Istorie Universală ca titular al disciplinelor de Istorie medie universală şi Limba şi paleografia slavonă. Luându-şi doctoratul în istorie în acelaşi an cu teza Camăta în Moldova, până la mijlocul secolului al XVIII-lea, a devenit apoi conferenţiar universitar (1981), iar în 1990 a ocupat, prin concurs, postul de profesor la Catedra de istorie universală, al cărei şef a devenit pentru scurtă vreme, deoarece în acelaşi an a fost ales decan al Facultăţii de Istorie (reales în aceeaşi funcţie, pentru alţi patru ani, în 1992). A predat, ca Visiting Professor, cursuri de istorie şi civilizaţie românească şi universală medievală la Universitatea de Stat din Portland, Oregon (Statele Unite ale Americii), între 1981-1983, şi la Universităţile din Londra şi Cambridge (Marea Britanie), între anii 1983-1986. Între anii 1966 şi 1983 a fost secretar ştiintific de redacţie şi, apoi, redactor-şef al periodicului „Anuarul Institutului de Istorie şi Arheologie «A.D. Xenopol» Iaşi”. În perioada 1967-1983, a făcut parte din consiliul ştiinţific al Institutului de Istorie „A.D. Xenopol”, iar între 1990 şi 1996 a fost membru al Senatului Universităţii „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi; din 1990 până în 2001 a făcut parte din colegiul de redacţie al Anuarului Institutului de Istorie si Arheologie „A.D. Xenopol”; tot din 1990 face parte din colegiul de redacţie al revistei „Destin românesc” (Bucureşti-Chişinău), din 1992 din cel al „Revistei de Istorie a Moldovei” (Chişinău), din 1995 din cel al revistei de istorie „Ioan Neculce” (Iaşi), din 1996 din cel al „Revistei de Istorie Socială” (Iaşi), din 2005 al „Revistei de Ştiinţe Socio-umane” (Chişinău), iar din 1996 până în 2002 a făcut parte din cel al periodicului „Cercetări Istorice” (Iaşi). A fost conducator de doctorat la specializarile Istoria medievală a românilor şi Ştiinţe auxiliare ale istoriei.

A lucrat chiar de la începutul activităţii ştiinţifice la întocmirea colecţiei naţionale de izvoare diplomatice medievale, editând, în colaborare, mai multe volume de documente moldoveneşti, numeroase altele rămânând până azi în manuscris; a publicat câteva zeci de articole şi volume de istorie medievală (istorie socială, economică şi politică, istoria oraşelor, istoria artei moldoveneşti etc.). A colaborat, de asemenea, la lucrări colective de referinţă, sinteze de istorie, dicţionare de specialitate şi lucrări cu caracter enciclopedic, unele publicate, iar altele rămase de mulţi ani în manuscris la instituţiile ştiinţifice şi editoriale sub egida cărora au fost întocmite (la Academia Română, volumele II şi III ale tratatului de istoria românilor (definitivat în 1980), la Editura Enciclopedică, volumul I din Enciclopedia României etc.). A editat studii şi volume din operele postume ale slavistului Petru Caraman şi istoricilor Constantin A. Stoide şi Alexandru I. Gonţa. Pentru corpus-ul naţional de izvoare medievale a făcut cercetări, între anii 1970-1974 în arhivele şi bibliotecile din Moscova, Sankt Petersburg, Kiev şi Chişinău, iar între anii 1983 şi 1986 în bibliotecile din Londra şi Paris; în 1988 a beneficiat de o bursă DAAD de trei luni în Germania, la Freiburg im Breisgau şi München.

În 1975 a fost distins cu premiul „Nicolae Bălcescu” al Academiei Române, după care a fost cooptat în Comitetul naţional de redacţie al colecţiei Documenta Romaniae Historica (din care face parte volumul premiat); în 1990, aceeaşi Academie i-a acordat premiul „B.P. Hasdeu” pentru volumul I din Monumenta linguae dacoromonorum. Biblia 1688. Pars I, Genesis, 1988 (editat, ca şi următoarele patru volume, în colaborare cu Universitatea din Freiburg im Breisgau, unde a făcut deplasări de documentare ştiinţifică între 1983 şi 1990). I s-au decernat: Diploma de onoare a Universităţii „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi (1995) şi Premiul de Excelenţă al aceleiaşi Universităţi (2002), Diploma de Onoare a Arhivelor Naţionale Bucureşti (1997), Premiul „Vasile Pogor” al Primăriei Municipiului Iaşi (1998), Diploma de Excelenţă a Primăriei Municipiului Iaşi (2004) şi Premiul Opera Omnia al Consiliului Naţional al Cercetării Ştiinţifice din învăţământul Superior al Ministerului Educaţiei şi Cercetării (2001). La 30 noiembrie 2000 i s-a conferit titlul de Doctor Honoris Causa al Universităţii Pedagogice de Stat „Ion Creangă” din Chişinău, iar la 7 februarie 2004 a fost decorat cu Ordinul „Meritul cultural”, în grad de ofiţer, pentru „cercetare ştiinţifică”. Din octombrie 2012 a fost membru de onoare al Academiei Române. În 2017 i-a fost acordat titlul de Cetățean de onoare al Municipiului Iași. La împlinirea vârstei de 65 de ani a fost publicat volumul In honorem Ioan Caproşu, îngrijit de Lucian Leuştean, Maria-Magdalena Szekely, Mihai-Răzvan Ungureanu, Petronel Zahariuc, Iaşi, 2002, 532 p., iar la aniversarea de 80 de ani, a fost editat volumul Retrospecții medievale. In honorem Professoris emeriti Ioan Caproșu, îngrijit de Victor Spinei, Laurențiu Rădvan și Arcadie M. Bodale, Iași, 2014, 653 p.

Preşedinte de onoare al Despărţământului ASTRA „Mihail Kogălniceanu” Iaşi de la înfiinţare (1994), membru în colegiul de redacţie al publicaţiei „Revista română” (din 1995), Ioan Caproşu a fost un reper al astrașilor ieşeni. A publicat câteva zeci de lucrări şi peste două sute de note şi recenzii în revistele de specialitate, prefeţe, lucrări de popularizare şi articole în presa culturală şi cotidiană. Colaborator la lucrări colective de referinţă, sinteze istorice, dicţionare etc.

Ioan Caproșu a încetat din viață la 9 aprilie 2021, în Bacău.

Requiescat in pace!

Despre ASTRA IAŞI

Despărţământul „Mihail Kogălniceanu” din Iaşi este unul dintre cele mai active şi mai importante despărţăminte astriste, fapt demonstrat nu doar de gama variată de manifestări şi activităţi, ci şi de aprecierile unanime pe care le-a primit din partea a numeroase personalităţi din ţară şi din afara României. Fondat în data de 18 noiembrie 1994, la Iaşi. Preşedinte fondator: prof. Areta MOŞU.
Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s